ADEVARATA TRANSMISIE DE LA MAESTRU LA ELEV

TEHNICA RUGĂRII MAESTRULUI
JOHN CHANG – MO PAI NEI KUNG
MASTER JIANG FENG

ADEVARATA TRANSMISIE DE LA MAESTRU LA ELEV

“Al treilea maestru al meu mi-a transmis puterea formelor interne ale “Palmei celor opt trigrame” (Baguazhang). Aveam 13 ani atunci când soarta a fãcut ca acest maestru, atunci în vârstã de 72 de ani, sã vinã la Qinghai şi eu sã-l întâlnesc. El m-a pus sã mã duc la ora 5 dimineaţa în parc pentru a exersa. Când m-am întors acasã, le-am spus pãrinţilor:

     – Maestrul a spus sã merg în parc la 5 dimineaţa.

Ei mi-au spus cã în trecut a trãit un om deosebit ce a întâlnit odatã un nemuritor. Nemuritorul l-a chemat noaptea sã vinã sã exerseze. El nu a dormit toatã noaptea şi la ora fixatã s-a dus sã-l întâlneascã pe nemuritor. Trei zile la rând nemuritorul nu a venit. Dar vãzând sinceritatea celuilalt, a patra zi nemuritorul s-a dus la întâlnire şi a început iniţierea.

            De aceea, pãrinţii mi-au spus cã trebuie sã mã trezesc devreme pentru a fi la ora stabilitã în parc. Eu am spus cã mã voi trezi la ora trei. Dar pãrinţii au spus cã la ora trei va trebui sã fiu acolo sã-mi aştept maestrul.

           Seara, la şapte şi jumãtate, la o orã dupã masã, am început sã practic. Am exersat pânã la zece şi jumãtate, dupã care m-am culcat. La ora trei noaptea, mama m-a trezi:

     – E ora trei, scoalã-te repede, ai uitat de ceea ce trebuie sã faci?!

     M-am trezit imediat şi mi-am dat cu apã rece pe faţã.

La plecare, tatãl meu mi-a dat un baston şi mi-a spus sã am grijã pe drum. În prima zi mi-a fost foarte fricã tot drumul. Aveam senzaţia cã sunt mereu urmãrit. La un moment dat m-am întors şi am lovit cu putere cu bastonul. Dar nu era nimeni. Nu a fost uşor sã ajung la locul stabilit pentru exersare.

            Odatã ajuns, am vãzut cã acolo nu era nimeni. Maestrul nu venise, aşa cã m-am aşezat pe o moviliţã. Lucrul ciudat a fost cã palmele mele s-au aşezat spontan pe abdomenul inferior, în dreptul “câmpului de cinabru inferior” (xia dantian). Destul de repede am simţit o sferã de foc. Nu ştiam dacã se aflã în palme sau în interiorul abdomenului. Înainte, nici unul din maeştrii nu mã învãţaserã despre sfera de foc, aşa cã mi-am spus sã fiu atent la ea. Dupã cinci minute întregul corp se încãlzise de parcã ar fi luat foc. În acea perioadã a anului era destul de frig. Noaptea trebuia sã te îmbraci mult mai gros decât ziua. Localnicii purtau chiar palton. Dar eu stãteam acolo şi mã încãlzisem tot; chiar începusem sã transpir. La un moment dat am avut senzaţia de plutire, am avut viziunea plutirii în înaltul Cerului, am vãzut Bodhisattva şi Budha, un palat şi mai mulţi munţi. Am vãzut totul ca şi cum ar fi fost un film. Ulterior am ajuns în Hainan şi am vãzut în realitate munţii pe care i-am vãzut în acea noapte, copil fiind.

            Foarte ciudat! Stând în acea noapte în parc, m-am simţit foarte bine. Atunci nu ştiam însã cã exersez. Peste câteva momente cineva a vorbit şi m-am trezit. Am deschis ochii şi am vãzut cã deja s-a luminat. Alãturi erau câţiva practicanţi de arte martiale, ale cãror voci m-au trezit. Toţi se mirau de atitudinea bãieţelului care stãtea cu ochii închişi. Fiind ora şase şi nevãzându-l pe maestru, am plecat acasã.

     Ajuns acolo am vorbit cu pãrinţii. Mama mi-a spus imediat cã totul este asemenea povestirii pe care mi-o spusese seara trecutã. “Trebuie sã aştepţi trei zile”! mi-a zis.

            Eu am aşteptat cinci zile şi de-abia în a şasea zi maestrul a venit. Vãzându-l, am simţit cum mi se urcã sângele la cap:

     – Maestrul a spus ceva şi nu s-a ţinut de cuvânt. Eu am venit zi de zi de la ora trei noaptea pentru a-l întâlni!

     Maestrul m-a întrebat:

     – Ţi-a fost frig?

     Am rãspuns cã nu.

     – Te-am aşteptat câteva zile sã vii sã-mi transmiţi învãţãtura ta. De ce nu ai venit?, l-am mai întrebat.

     – Cum nu te-am iniţiat?! Nu ai stat pe moviliţa asta?

     – Ba da!, i-am rãspuns.

     – Si nu ai avut senzaţia unei sfere de foc în interiorul abdomenului?

     – Ba da!

     – Şi nu s-a extins focul cãtre întregul corp şi ai început sã transpiri?

     – Ba da!

     – Ei, acesta a fost modul în care eu te-am iniţiat!

           În acel moment nu am putut sã nu mã gândesc la cât de misterios este maestrul meu. Atunci l-am salutat drept maestru şi l-am rugat sã mã accepte.

            Zilnic, maestrul m-a însoţit în parc, unde eu exersam formele meditative. Pe mãsurã ce timpul trecea, senzaţiile ce-mi apãreau prin practicã erau din ce în ce mai diferite. De exemplu, în general în “Palma celor opt trigrame” (Bagua zhang) se exerseazã deplasarea în cerc, menţinând corpul în diferite posturi, lucru pe care eu nu l-am fãcut niciodatã. Maestrul şedea cu ochii închişi, nemişcat. Eu stãteam în acelaşi fel, dar la un moment dat vedeam o anumitã posturã pe care aveam apoi senzaţia cã o exersam. În realitate, eu continuam sã stau nemişcat, muşchii mei nefiind solicitaţi. Nu ştiam cã era vorba de sufletul activ sau de anumite transformãri ce aveau loc la nivelul conştiinţei.

           Dupã douã – trei luni de practicã a formelor statice meditative am avut senzaţia cã mã aflu faţã în faţã cu un adversar şi învãţ sã mã lupt cu acesta. Dupã jumãtate de an aveam curajul de a mã duce sã mã întrec cu bãieţii care veneau dimineaţa în parc sã se antreneze în artele marţiale. Eu simţeam numai cã sunt puternic şi aveam senzaţia energiei ce curgea cu putere prin palme.”

Sursa articolului: Fundatia Romana de Qigong – “Maestrul Di Yu Ming”

 

COMMENTS